Petrache Lupu-Aratarea stelei.

       Duminica urmatoare, la biserica a venit si mai multa lume. Petrache le-a spus ceea ce Mosul il invatase sa spuna. Le-a zis femeilor sa nu mai lepede copiii, oamenilor sa nu minta, sa nu se dusmaneasca, sa nu fure, sa nu preacurveasca, sa-si respecte parintii si pe cei batrani, sa posteasca posturile, miercurile si vinerile, si sa nu mai faca fapte rele, neplacute lui Dumnezeu. Dupa slujba, Petrache a pornit catre crangul de plopi, acolo unde Mosul i se aratase, si a gasit acolo multimi adunate din toate satele invecinate. Le-a povestit si lor misiva lui Dumnezeu. Apoi s-a dus la tarla si a muls oile. Mai tarziu, Petrache s-a intors si a aprins tamaie si lumanari la locul unde a avut vedenia. Si, deodata, i-a aparut in fata o stea luminoasa si mare, cam de un metru. Era ca un romb luminos si plutea deasupra pamantului. Avea tot interiorul luminat. Marginile acelei stele erau albastre ca cerul. In fiecare colt era Ploaie, Vant, Foc si Carbune. Deasupra ei s-a aratat din nou Mosul. I-a zis lui Petrache sa puna mana pe ea, dar cand a vrut s-o prinda, ea s-a suit sus, deasupra, si n-a putut-o apuca. De trei ori a incercat sa apuce Petrache steaua, dar in zadar. Dupa care Mosul i-a spus:
- Am sa mai arat semnul asta la toamna, cand tu vei fi in sat, in mijlocul unei multimi de oameni. Daca pana atunci lumea se va pocai, voi face cu aceasta stea, in fata voastra, semnul crucii, semn de binecuvantare si de iertare. Daca lumea nu se va pocai, voi cobori steaua asta langa pamant. Atunci tu sa chemi lumea si sa le spui sa puna mana pe ea. Ea se va ridica sus si ei nu o vor putea prinde. Vei mai face aceasta de doua ori. Dupa care vei anunta lumea sa se pregateasca, pentru ca va incepe prapadul. Atunci steaua va face explozie, iar vantul va imprastia focul si ploaia peste tot pamantul. Sa spui asta la toata lumea. Si toate acestea sa le aduci la cunostinta celui mai mare om din tara, ca el sa dea ordin ca lumea sa tina sarbatorile, asa cum sunt ele acum oranduite de biserica.
O luna mai tarziu, pe 8 august, era o zi de joi. Petrache a plecat la stana de dimineata. Prin padure, inainte de a ajunge la locul unde i se aratase Mosul, a aparut in partea dreapta, plutind pe deasupra pomilor, un chip in forma de om, dar negru peste tot, urat, care plutea prin aer. El i-a spus lui Petrache Lupu:
- Ce mi-ai facut tu, ai indreptat lumea si nu mai sunt oameni rai.
- Nu eu, ci Mosul, a raspuns ciobanul.
- Care Mos? a intrebat aratarea, plutind mai departe.
Dar aproape de locul unde i se aratase batranul, deodata s-a coborat din cer un nor. Avea in mijloc o movilita si pe ea statea chiar Dumnezeu. Imprejurul lui erau unsprezece persoane, unsprezece barbati imbracati in alb, care stateau, unii in genunchi si altii in picioare. In fata era o femeie ce statea in genunchi si se ruga. "Eu sunt Domnul Dumnezeul tau care m-am lasat pe pamant", a zis batranul. "Sa spui mereu la lume ce ti-am poruncit si sa nu-ti fie teama, caci am eu grija de cei ce nu te cred, cum si de cei ce vor sa-ti faca rau!"
Si zicand acestea, Dumnezeu a aruncat in acea aratare neagra cu un "gogoloi" ca o minge mare de foc. In mijloc era o cruce, iar pe margini, "gogoloiul" era alburiu-stralucitor. Cum l-a atins, aratarea neagra si urata s-a facut praf. Petrache a intrebat cine este femeia de langa El.
- Maica Precista. Ea se roaga mereu pentru iertarea lumii. Eu mi-am ridicat mainile de pe voi, si Maica Precista se roaga mereu ca sa fiti iertati.
Dupa care Dumnezeu a disparut. Petrache Lupu si-a urmat calea si s-a dus la stana.