Petrache Lupu-Timpuri grele

Preoti pe drumul spre Maglavit. In stanga lui Petrache, parintele Bobin

Era o dupa-amiaza de vara si Petrache Lupu statea, ca de obicei, pe bancuta din fata casei. Razboiul se terminase. Biserica inceputa pe locul unde i se aratase Mosul fusese ridicata pana la acoperis, apoi lucrarile s-au oprit, "din ordin de sus", si banii donati de oameni au disparut din Banca Nationala de la Craiova. Nu demult, Petrache aflase ca acel general care il luase in avion a fost executat. Si cum statea el asa, Petrache a vazut cum de pe toate ulitele satului vin multime de oameni spre el. Familii intregi, grupuri de prieteni sau de vecini. Cand ulita din dreptul casei s-a umplut, cineva a luat cuvantul si a vorbit in numele lor.
- Nea Petrache, esti omul lui Dumnezeu. Noi iti zicem toti Sfantu' si ne ajutasi pe fiecare dupa cum putusi sau dupa trebuinta. Acu', ai auzit si mata poate... Noi nu stim ce sa facem... Omul a mai privit o data in spatele sau, la ceilalti, si apoi a zis razbit: "Nea Petrache, sa ne inscriem sau nu in cooperativa?". Petrache i-a privit un timp fara sa spuna nimic. S-a ridicat de pe bancuta, si-a asezat mai bine clopul pe cap si a zis scurt: "Faceti cum vreti", dupa care a intrat in curte. Oamenii au ramas in fata portii. Au discutat pana la lasarea noptii daca "sa se desfasoare" sau nu in gospodaria comunala. Apoi s-au risipit incet, unii spre casa, altii spre M.A.T., sa bea o tuica. La cateva zile dupa aceasta intamplare, cativa barbati cu genti diplomat, "de la regionala", au sosit la Petrache Lupu acasa si dupa ce au discutat mai multe ore cu el, l-au luat cu ei, si nimeni nu a stiut nimic despre Sfantul, cateva zile. Se spunea ca a fost tinut in arest, intr-o casa secreta din Craiova, dar nimeni nu stia ceva sigur.
Petrache aparea tot mai rar printre oamenii satului. Statea mai mult in casa sau sus, la vie, unde avea o bucata de pamant. Oamenii inca veneau la el sa se vindece de boli sau sa scape de necazuri. El ii trimitea "la buturugi", acolo unde i se aratase Dumnezeu. "Mergeti, ma fratilor, la buturuga, mergeti la cruce, stati acolo si va rugati sa va ierte Dumnezeu pacatele si sa nu va mai canoneasca". Asa ii indemna pe toti Petrache, cu vorba blanda.